"Matusa Ioana" de la Strasbourg...
Autor: Nicolae TURTUREANU
Reiterez apelul din urma cu 4 ani: "Ajutati-o pe Alina!". Pentru a nu mai fi "matusa Ioana de la Strasbourg", ci ceea ce si este: Alina Scarlat, o valoare in spe a scolii romanesti de teatru.
Multi dintre cititorii acestei pagini au vazut, cred, la Realitatea Tv, reportajul de la Rozavlea, cu matusa Ioana, o octogenara care primeste 3 lei pensie lunar. Ati citit bine: 3 lei. Cu vreo doi ani in urma a mai fost mediatizat cazul unei alte matusi, dintr-o comuna galateana, care primea 5 lei pe luna. Un calcul simplu ne arata ca: valoarea in sine a cuponului de pensie, timpul necesar functionarului de la Casa de Pensii spre a calcula si a imprima aceasta suma, taxele postale si alte imponderabile costa, la un loc, de vreo 3-5 ori mai mult decit suma expediata. Dar nu conteaza, atita timp cit toti cei implicati in aceasta opera de binefacere (!) si-au facut datoria.
Cu vreo 4 ani in urma a facut vilva cazul unei altfel de matusi, matusa Tamara, tot octogenara, saraca, dar care s-a dovedit a avea uimitoare capacitati si abilitati in tran(c)zatii imobiliare. In afara acestor calitati, ea avea si un nepot prim-ministru, cu mari sanse de a ajunge presedintele patriei. Dar - vorba cintecului - oameni rai si lumea rea/ i-au atinut cararea, asa ca a batut nitel in retragere. Oricum, pentru matusi, ideal este sa aiba nepoti politici, ca s-or descurca ele, fie cu 3, fie cu 5 lei pensie. Din pacate, repartitia unui astfel de nepot pe cap de matusa este cam de 1/1.000.000. Cele 999.999 fara nepot politic sint matusi de incercare, ele experimenteaza cum se poate trai cu 3 lei, nu pe Luna (satelit natural al Pamintului), ci pe planeta Pamint si, mai exact, in tara numita Romania.
O tara, de altfel, omenoasa. In momente de cumpana (inundatii, incendii, cutremure), oamenii se ajuta intre ei. Si-n cazuri particulare, cind sint mediatizate. Matusa Ioana, de la Rozavlea, a primit destul de repede, de la binefacatori, o suma de bani, cu care isi va putea cumpara porc, precum si alte cele, necesare unei vietuiri modeste. In tara sint mii, zeci de mii de oameni care au nevoie de un ajutor. Unii dintre ei il primesc, fie doar la sarbatori, cum este Cuvioasa Paraschiva. Si aceasta intrucit exista si intre cei care s-au ajuns oameni generosi, nu trebuie blamati de-a valma, cum se mai intimpla. Proiectele lansate de diverse fundatii sau institutii, inclusiv de presa, intru ajutorarea celor neajutorati, au avut, indeobste, ecou. Ziarul... care ma gazduieste a sesizat, inca din urma cu 5-6 ani, drama copiilor superdotati, de la tara, fara posibilitati financiare de a urma scoli superioare, si a lansat un apel ce si-a dovedit, intre timp, eficienta. De atunci, zeci, poate sute de copii, gratie acestui proiect, si-au urmat/isi urmeaza vocatia.
O scurta campanie de presa, in care m-am implicat si eu, a vizat sustinerea financiara a unei superdotate absolvente a Liceului "Alecsandri", Alina Scarlat, care nu avea nici 3 lei ca sursa de subzistenta. De altfel, si liceul il urmase, ea si sora ei, gratie unui sponsor care a vrut sa-si pastreze anonimatul... Vocatia Alinei era/este teatrul. Ucenicia si-a facut-o la Vladeni-Iasi, in trupa de teatru O mie si una de ...masti, initiata si condusa de profesorul Alexandru Dumitra. Povestea acestui teatru, jucat de copii, am mai spus-o, tot in aceasta pagina, asa ca nu insist. Cert este ca, ceea ce a inceput (in urma cu vreo 25 de ani!) ca un experiment, daca nu cumva ca un hobby al unui profesor de istorie, a ajuns un fenomen receptat cu uimire si incintare de lumea teatrala profesionista. Mai mult inca, experimentul de la Vladeni a devenit subiect de teza de licenta la Academia de Teatru si Film din Bucuresti si, recent, lucrare de admitere la masterat la Universitatea din Strasbourg. Autoarea lucrarii (titlul complet: Copilul-actor. Act teoretic fundamentat pe un studiu de caz:Teatrul "O mie si una de... masti" al copiilor din Vladeni-Iasi) este nimeni altcineva decit Alina Scarlat, stralucita absolventa, in acest an, a ATF.
Ajutati-o pe Alina! se numea articolul meu, publicat in urma cu 4 ani, in aceasta pagina. Dar cel care a facut toate demersurile si a deschis, perseverent, toate usile a fost profesorul ei de la Vladeni, Alexandru Dumitra. Si Alina a fost ajutata. Un intreg lant al slabiciunilor... pozitive, pentru teatru si pentru implinirea unei vocatii, i-a inlesnit Alinei o studentie fara mari privatiuni, desi vor fi fost destule frustrari. Pe cei care au ajutat-o, material si moral, in acesti ani, Alina Scarlat i-a rasplatit prin faptul ca a fost o studenta-model. Nu model fotografic ori de moda (ar fi putut fi si asa ceva, fiind daruita "de la natura"), ci model de studiu. Profesorii ei (Florin Zamfirescu, Ludmila Patlanjoglu) spun despre ea ca "deschidea si inchidea biblioteca...".
S-ar putea zice ca misia a fost, de ambele parti, indeplinita, odata ce Alina are diploma de licenta la purtator. Doar ca Alina nu se multumeste cu atit, tema ei de cercetare - copilul-actor - fiind o surpriza chiar si pentru mediile academice apusene. De aceea, nu doar ca a fost admisa la masterat, dar i s-a propus sa continue cercetarea, subiectul fiind unul deosebit de sensibil, intr-o lume atenta la modelarea celor care ne vor reprezenta in viitor. Desigur, doar 1/10.000 (daca) va deveni actor, om de teatru. Sau poet, scriitor. O stiu din proprie experienta, ca unul care, vreme de vreo 20 de ani, am coordonat Concursul "Autori - copiii!", de la revista "Cronica". Ii numar pe degetele de la o mina pe cei ce, chiar premiati fiind la acest concurs, au devenit scriitori... Dar importante au fost/sint emulatia produsa intre copii, lecturile, spiritul de competitie ce ii anima si, peste toate, ambitusul cultural in care vor creste.
Tot acest demers invaluitor l-am facut spre a va spune ca Alina Scarlat are nevoie, pentru inca un an, de ajutor. Momentan, ea este un fel de "matusa Ioana" de la Strasbourg... A fost admisa la masterat, de vreo luna jumatate e acolo, la Citee Universitaire, dar, evident, nu poseda nici un euro... Iar costurile lunare obligatorii sint de 400 de euro. Pina acum a fost ajutata, cu sume modeste, de diversi prieteni si, miraculos, de europarlamentara Mihaela Popa; un pensionar din Iasi - care ne-a rugat sa nu-l mediatizam - i-a trimis 700 lei, intreaga lui pensie pe o luna. Sint, acestea, rezolvari la limita, masteranda aflindu-se mereu, daca nu-si plateste taxele, sub spectrul exmatricularii. De aceea, zic, este nevoie de o actiune concertata si consistenta, fara hiatusuri stresante. Reiterez apelul din urma cu 4 ani: "Ajutati-o pe Alina!". Pentru a nu mai fi "matusa Ioana de la Strasbourg", ci ceea ce si este: Alina Scarlat, o valoare in spe a scolii romanesti de teatru.
22 octombrie 2008, Ziarul de Iasi
