Un interviu acordat de europarlamentarul Mihaela Popa cotidianului Iasi Plus. 

Iesenii au desemnat-o europarlamentar, iar in forul UE s-o dovedit a fi unul dintre cei mai activi membri. Si-a inceput cariera ca profesor, continuand, astfel, o pasiune din copilarie: matematica. Are un fiu de care este mandra si o casnicie de 25 de ani, implinita. Mihaela Popa are planuri mari, in continuare, iar realizarile de pana acum arata ca nimic nu-i va sta in cale pentru a le pune in practica.

R: Sunteti un om fericit?

— Nu cred ca exista o reteta a fericirii. Acum sunt un om relativ fericit, pentru ca in viata fiecarui om apar lucruri neplacute. Si in viata mea au fost probleme, pentru ca mi-am pierdut singurul frate pe care il aveam. Din acel moment, coordonatele vietii s-au schimbat si mi-am dat seama ca cel mai important lucru pentru mine e sa ai foarte multi prieteni, sa faci multe bucurii in jur, pentru ca, atunci cand pleci din lumea asta, nu iei nimic cu tine. Sunt multumita ca am o cariera frumoasa, pe care am realizat-o pas cu pas, si o familie extraordinara. Anul acesta implinesc 25 de ani de la casatorie si voi face nunta de argint.

R: Inainte de-a intra in politica, ati fost dascal. Cum erati ca profesor?

— Meseria asta este ca mersul pe bicicleta. Am renuntat, deocamdata, la functia de profesor intrucat, ca europarlamentar, puteam sa tin ore doar la sfarsit de saptamana si mi-am spus ca nu pot sa-mi bat joc de sistemul de invatamant. Ca profesor, cred ca eram un dascal bun. Am inceput sa predau in alt oras, la Vaslui, dupa care am venit in Iasi, la Liceul "Vasile Alecsandri". Am luat o clasa de la zero si am dus-o pana cand elevii au absolvit liceul. La final, am primit diploma de "profesor- minune". Am avut si olimpici nationali la Colegiul "Anghel Rugina" din Vaslui, unde am fost director adjunct. Si am predat si la o scoala generala — nr. 7 din Vaslui — si chiar din primul an am avut un elev olimpic.

R: Cine sau ce anume v-a determinat sa intrati in politica?

— Acum, am sa spun ceva in premiera, fara sa dau nume. Un lider de partid m-a vazut si mi-a zis ca rar i se intampla sa vorbeasca cu un om si sa spuna ca va fi bun in politica. Atunci, pe 27 mai, in urma cu trei ani, a fost prima reactie si nici acum nu uit ziua aceea. M-am inscris in PD, insa, inainte de asta, am cerut sa discut cu liderul partidului, pentru ca am vrut sa vad daca pot comunica cu el. Apoi au venit europarlamentarele, iar filiala Iasi m-a pus pe lista. Am vrut sa intru in politica tocmai pentru a depolitiza Invatamantul. Din pacate, sunt oameni care ajung unde ajung, in functii de sefi, nu pentru competenta, ci pentru ca sunt in politica. Promovarea n-ar trebui sa se faca pe criterii politice. Parerea mea este ca un inspector, un director de scoala ori de spital n-ar trebui sa fie membru de partid si atunci ar fi altfel.

R: Cum e sa faci politica, fiind femeie, intr-o lume a barbatilor?

— Eu am fost olimpica la matematica, chimie si am avut succese in competitiile sportive, asa ca am trait intr-o lume a barbatilor. In politica, femeile au ceva ce un barbat nu va avea niciodata: feminitate. Ele reusesc mai usor sa faca echipa, au mai putine orgolii. O femeie poate atrage frumosul in jurul ei, poate aduce creativitate, lucruri pe care barbatii le realizeaza mai greu sau chiar deloc.

R: Barbatii sunt orgoliosi, iar femeile sunt invidioase. Sunteti invidiata?

— Din punct de vedere financiar, nu sunt o femeie bogata. In schimb, am o familie frumoasa. Sunt impreuna cu sotul meu de 25 de ani si am un fiu care anul acesta a terminat facultatea si va continua cu masterul. Sunt un om implinit din punct de vedere al familiei. Am o functie onorifica la PD-L — cea de prim-vicepresedinte, insa n-am simtit invidie din partea femeilor, ci, dimpotriva, le simt in jurul meu, pentru ca vor sa fie reprezentate la varful partidului. Am avut multe functii de conducere si am incercat sa nu fiu privita ca o sefa, ci ca o partenera. Acum simt ca ma privesc ca pe o invingatoare si ca pe o profesionista. Am incercat sa recuperez lipsa de notorietate politica si pas cu pas am castigat increderea. N-am avut niciodata sentimentul de invidie, nici nu am timp sa invidiez pe cineva. N-am timp nici macar sa vad cum este imbracata o femeie sau un barbat. Mie imi plac oamenii si comunicarea. In relatiile interumane am reusit, exista principii pentru care am intrat in politica, stiu sa fac echipa si sa trec peste orgolii din dorinta de a reusi ceva ce altii n-au reusit sa faca.

R: Povestiti ceva despre copilaria Mihaelei Popa…

— Am fost foarte incapatanata. Am dorit sa merg la scoala la 6 ani si le-am demonstrat parintilor ca nu sunt prea mica. In schimb, eram foarte mincinoasa, acum imi dau seama ca minteam frumos. Ce faceam eu? Veneam acasa si ii vedeam uneori pe ai mei tristi, iar eu le spuneam ca am luat nota 10 la un obiect unde se obtinea foarte greu calificativul maxim. Simteam ca erau fericiti, apoi ma chinuiam sa iau acel 10, pentru ca urma sedinta cu parintii. Era ca un joc pentru mine, mai tarziu le-am povestit parintilor, care erau cadre didactice, aceste lucruri. Dar nu erau severi. Ma trezeam uneori noaptea, dupa ce visam solutii la matematica. Matematica mi-a placut foarte mult, am facut-o din pasiune la facultate.

R: Aveti o casatorie de 25 de ani. Dar va amintiti prima dragoste?

— Prima data m-am indragostit in clasa a V-a. Am cunoscut un baiat la forumul pionerilor nationali, dar cea mai frumoasa amintire pe care o am eu este din clasa a VI-a, cand am primit o scrisoare din Arad. Cineva mi-a scris ca a vazut in Gazeta Matematica numele Mihaela Popa. Asa ma chema si cand eram domnisoara. Iar aradeanului acela i-a placut foarte mult cum suna numele meu si mi-a spus, in scrisoare, ca e convins ca voi ajunge cineva in viata. Apoi a venit Aristide Buhoiu, care mi-a luat un interviu, pentru ca eram olimpica, si imi amintesc ca l-am anuntat pe aradean sa se uite la televizor, sa ma vada .Probabil ca m-a vazut si nu i-a placut de mine, pentru ca de atunci nu mi-a mai scris niciodata. Apoi, in primul an de facultate, m-am indragostit de sotul meu si, in ultimul an, ne-am casatorit. Si suntem fericiti si acum.

R: Acum sunteti europarlamentar. Vreti sa ajungeti si in Parlamentul Romaniei?

— Am crezut in politica europeana si acum am ocazia sa o extind in tara. Am vazut ca Romania nu aplica multe din normele europene in ceea ce priveste Educatia si ma gandesc ca as putea face mai mult in Parlamentul tarii noastre. Dar nimic nu este batut in cuie. Vreau ca la Iasi sa avem cat mai multi deputati si senatori, dar imi doresc si un reprezentant, in continuare, in PE.

IasiPlus

luni, 4 august 2008